Misterul pisicilor portocalii dezlegat după 110 ani: Descoperirea genei ARHGAP36

De mai bine de un secol, geneticienii și iubitorii de pisici au fost fascinați de culorile vibrante ale blănii pisicilor portocalii (ginger) și de modelele complexe ale pisicilor „tortoiseshell”. Acum, două studii recente, realizate independent de echipe de cercetători din Japonia și Statele Unite, au identificat cheia genetică a acestui mister: gena ARHGAP36, supranumită neoficial „Gena Portocalie”.

Această descoperire nu doar confirmă o ipoteză veche de 110 ani, ci dezvăluie și o nouă cale biologică implicată în procesul de pigmentare, oferind răspunsuri la întrebări care au intrigat comunitatea științifică de generații.

Ipoteza vizionară a lui Clarence Cook Little din 1912

Totul a început în 1912, când geneticianul american Clarence Cook Little a propus o teorie inovatoare legată de moștenirea culorilor blănii la pisici. El a observat că culoarea portocalie este controlată de o variantă genetică de pe cromozomul X.

Această ipoteză explică de ce majoritatea pisicilor portocalii sunt masculi, iar pisicile „tortoiseshell”, cu blana lor pestriță, sunt aproape exclusiv femele. Potrivit teoriei lui Little, masculii, având un singur cromozom X (XY), pot fi doar complet portocalii sau deloc, în timp ce femelele (XX) pot moșteni ambele variante genetice, ceea ce duce la modele mixte de blană.

Little a prezis și raritatea pisicilor portocalii de sex feminin, care necesită două variante identice ale genei portocalii pentru a afișa această culoare uniformă.

„Pisicile tortoiseshell și calico de sex masculin apar uneori, dar acest lucru este, de obicei, rezultatul unei anomalii a numărului de cromozomi sexuali, cum ar fi un cromozom X suplimentar (XXY), ceea ce le provoacă de asemenea sterilitate,” au explicat recent cercetători de la Universitatea din Sydney și Universitatea din Missouri.

ARHGAP36: Dezvăluirea misterului genetic

Peste un secol mai târziu, cercetătorii au confirmat ipoteza lui Little, identificând gena ARHGAP36 ca fiind responsabilă pentru pigmentarea portocalie. O mutație de ștergere în această genă afectează modul în care proteina asociată operează în timpul dezvoltării foliculilor piloși.

Studiile au arătat că în zonele portocalii ale blănii, gena ARHGAP36 rămâne activă, în timp ce în zonele non-portocalii, aceasta este inactivă. Acest mecanism explică diferențele vizibile în pigmentare și modelele complexe ale blănii pisicilor.

Impactul descoperirii asupra geneticii

Această descoperire marchează un progres semnificativ în înțelegerea biologiei pigmentării la mamifere și deschide noi orizonturi pentru cercetarea genetică. Identificarea genei ARHGAP36 înseamnă mai mult decât simpla rezolvare a unui mister estetic; ea contribuie la înțelegerea modului în care genele controlează dezvoltarea și funcționarea organismelor.

De asemenea, aceste rezultate ar putea avea aplicații în studiile asupra bolilor genetice sau în înțelegerea altor procese biologice fundamentale.

După 110 ani de speculații și cercetări, misterul pisicilor portocalii este acum dezlegat, confirmând viziunea și intuiția unui genetician din 1912 și demonstrând că știința evoluează, dar uneori se bazează pe ipoteze îndelung studiate. Pisicile portocalii, cu blana lor vibrantă, rămân acum nu doar o frumusețe vizuală, ci și un exemplu al complexității geneticii.